Emisia nazală este una dintre cele patru emisii cântate sau vorbite.
Este o emisie folosită în toate genurile muzicale vocale.
Este rău să cântăm în emisia nazală? Este obligatoriu să cântăm și în emisia nazală!
Nazalizarea însă este un defect vocal!
Nazalizarea este este cel mai întâlnit defect vocal și unul dintre cele mai dificile de corectat.
Într-un articol anterior enumeram toate cele patru emisii vocale sau moduri.
Aceste emisii sau moduri vocale sunt total distincte, cu sonorități, caractere, culori și ambitusuri diferite. Fiecare în parte se execută altfel, iar din punct de vedere anatomic, musculatura aparatului fonator funcționează pentru fiecare emisie vocală diferit.
Cele patru emisii sau moduri vocale sunt:
1. Vocea de cap – head voice
2. Vocea de piept – chest voice
3. Vocea nazală – nazal voice
4. Vocea strigată/țipată – belt voice
Cum se execută o emisie nazală corectă
Am ales să vă scriu azi despre emisia nazală pentru că foarte mulți consideră că această emisie este un defect vocal. Emisia vocală nazală bine executată este o emisie extrem de importanta în canto, nazalizarea excesivă, necontrolată și prost executată însă, este un defect vocal major!
Din punct de vedere anatomic, în emisia nazală schimbările din interiorul laringelui sunt majore, mai exact aritenoidele (cartilagiile) împing membranele tractului, formându-se o pâlnie, palatul moale se ridică la limita superioară, iar sunetul se instalează în spatele nasului și se lovește în mare parte de rezonatori, din acest motiv sunetul fiind amplificat.
Din acest motiv caracterul emisiei nazale este puternic, metalic, adică intensitatea sunetului este foarte mare, în comparație cu emisia de cap sau de piept.
Senzația care trebuie simțită este de ridicare a palatului moale (omuleț), vibrație în spatele nasului (presiune) și vibrație în zona capului (ușoară amețeală).
Percepția sunetului în emisia nazală este foarte zgomotoasă, deoarece se folosesc două cutii de rezonanță: torace (piept) și cap.
Emisia nazală este o emisie mixtă (combinată) și întâlnirea sunetului cu rezonatorii face ca el să devină foarte metalic (tare, ascuțit).
Pentru o sonoritate și o percepție mai bună a emisiei nazale încercați să imitați o pisică (miau), o rață (mac mac) sau un scâncet de bebeluș (ue).
În timp ce încercați să executați onomatopeele de mai sus, încercați să vă gândiți la senzațiile pe care le aveți atunci când exersați emisia nazală. Obișnuiți-vă cu senzația emisiei și conștientizați pe cât se poate mișcările anatomice!
Artiști care cântă preponderent în emisia nazală: Duffy, Sia, Celine Dion, Vaya Con Dios, Andra, Paloma Faith,etc.
Nazalizarea – defect vocal
Acum să revenim la nazalizare, care este, cum spuneam un defect vocal. Este o emisie defectuoasă, ceva între vocea de piept și vocea nazală. Cântatul este chinuit, pentru că nu are o cutie de rezonanță bine determinată unde sunetul să se dezvolte în intensitate și ascultătorul are senzația de interpretare scremută, chinuită, adeseori sub ton. Foarte important în depistarea nazalizării este că vocalele nu au sonoritatea obișnuită, ele fiind distorsionate din cauza poziției greșite.
După perioade lungi de emisie defectuoasă, cântărețul se întreabă de ce vocea nu sună, de ce obosesc corzile vocale și în general de ce cântatul este un chin?
Pericolul cel mai mare este că într-o perioadă mai mare sau mai mică de timp intervine suprasolicitarea corzilor vocale și, implicit, îmbolnăvirea lor.
În concluzie, indiferent în ce emisie alegem să cântăm (ideal ar fi să le combinăm pe toate pentru mai multă culoare vocală), important este ca cele patru emisii să fie executate corect!
Studiu de caz – emisia nazală
Caz: am o artistă care are un pic peste 20 de ani și care a venit la clasa mea exact cu această problemă. Mi-a prezentat o înregistrare live a unei piese, cântate într-un studio radio (ea fiind deja o artistă foarte cunoscută) care sună nu tocmai bine. Pe un fond emoțional era foarte greu să mențină tonul si după câteva piese obosea din cauza nazalizării. Vocea era destul de crispată și pentru cunoscători cu o emisie defectuoasă (nazalizată). Glasul ei este foarte frumos, cu un ambitus mare, dar se plângea că nu poate susține notele înalte tot timpul, mai ales după câteva piese cântate în concert.
Am diagnosticat problema ei și o perioadă am încercat să corectăm și să învățăm cele patru emisii. După o lună de zile a venit cu o altă înregistrare și deja problemele de intonație nu mai existau, iar pasajele în acut erau executate cu precizie și foarte bine susținute.
Concluzie: orice defect vocal poate fi corectat într-o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Important este ca el să fie descoperit, conștientizat și corectat!
Pentru orice întrebare vă stau la dispoziție pe site-ul nostru cursuri-canto.ro sau la madalina@artmusic.ro