Așa cum scriam în articolul anterior, vocea umană are două cutii de rezonanță: capul și toracele (pieptul). Astăzi vom vorbi despre vocea (emisia) de piept (chest voice), ultima dintre cele patru emisii vocale.
Ce este vocea de piept (chest voice)?
Emisia de piept sau chest voice este emisia de bază în canto pop, deoarece, după cum am văzut în celelalte articole despre emisii, este cea care stă la baza celorlalte două emisii mixte: nasal și belt. Cutia de rezonanță este, bineînțeles, pieptul care, spre deosebire de cap, nu are posibilitatea de a rezona foarte tare, deci sunetul nu poate fi emis la o intensitate mare. De aici și nevoia de amplificare în canto pop. Această emisie este semimetalică, deci sunetul produs în rezonanța toracelui nu se aude foarte tare. Senzația care trebuie resimțită este cea de vibrație a pieptului și de sunet închis sau ținut. Nu există limită de ambitus, dar, desigur, cu cât mergem mai mult în zona acutului, dificultatea execuției este mai mare și natural se transformă spre acut într-o emisie mixtă, cuplându-se cu rezonatorii capului.
Pentru fixarea emisiei de piept este nevoie de mult exercițiu în registrele grav și mediu pentru a ne obișnui cu senzațiile emisiei de piept. Singura precauție în chest voice este să nu încercați să adăugați aer în această emisie. Aerul ca efect vocal poate fi adăugat doar în head voice! Dacă simțiți un șuierat în celelalte emisii înseamnă că închiderea corzilor nu se face complet și poate fi un semn de îmbolnăvire a corzilor vocale!
De ce este important să executăm această emisie corect și să înțelegem exact senzațiile pe care trebuie să le avem în timpul cântatului? Pentru că este o emisie foarte ușor de mixat și dintr-o emisie semimetalică, așa cum este chest voice, o putem transforma ușor într-o emisie metalică (nazal și belt).
Studiu de caz
Caz: în activitatea mea de pedagog am întâlnit tot felul de probleme legate de executarea emisiilor într-o manieră sănătoasa și corectă, însă cea mai acută și gravă problemă derivă din neexecutarea corectă a emisiei de piept. Mai concret, sunt două categorii de voci: cele care cântă prea tare și cele care cântă prea încet!
Cel mai dificil de corectat sunt vocile pe care trebuie să le educi să cânte dintr-o emisie nazală într-o emisie de piept, pentru că auzul interior al artiștilor s-a format să audă permanent o voce puternică și nu înțeleg de ce eu le cer să schimbe din când în când emisia și să treacă în piept. Explicația este simplă: cântatul într-o singură emisie, și mai ales una metalică, este foarte monoton, lipsit de culoare și de multe ori ascultătorul are impresia că ascultă o voce „țipată”.
Dificultatea educării vocilor nazale să emită corect în piept derivă și din faptul că mișcările aparatului fonator în timpul nazalului sunt dramatic diferite de cele din chest voice și din cauza faptului că s-au obișnuit să se miște în acest fel și au devenit automatisme, le este foarte greu să schimbe emisia din cea nazală în cea de piept.
Artiști care folosesc foarte mult schimbările de emisie și preponderent vocea de piept: Adèle, Whitney Houston, Mr. Probs, Sam Smith, John Legend, etc.